"Nu sunt de părere că-i poate lipsi cuiva vreodată puterea de a exprima cum trebuie ce vrea să spună sau să scrie. Aluziile la slăbiciunea limbii şi comparaţiile între limitarea cuvintelor şi infinitatea sentimentului sunt cu totul lipsite de obiect. Sentimentul infinit rămîne în cuvinte la fel de infinit cum era şi în inimă. Ceea ce e limpede în lumea lăuntrică va rămâne neapărat astfel şi în cuvinte. De aceea nu trebuie să-ţi faci niciodată griji cu privire la limbă, ci, la vederea cuvintelor, să-ţi faci adesea griji pentru tine însuţi. Căci cine poate şti, pornind chiar de la sine însuşi, cum stau cu adevărat lucrurile cu sine?" (Franz Kafka)
Filme. Vom scrie despre filme. Mult. Puţin. Inspirat. Incomplet. Mereu argumentat.
Ce? Vrem să învăţăm prin exerciţiu că receptarea nuanţată a filmelor este un act critic necesar pentru o cultură cinematografică axată pe evoluţie, pe asimiliare şi crearea unui sistem de sesizare şi comparare a valorii. Sună ambiţios? Se prea poate, dar nu e imposibil şi se cere consecvenţă!
Cine? Ştefan şi Daniela. Fraţi - biologic şi în unele interese. Nu vedem lumea chiar la fel şi acest lucru ne prinde bine. Vom aborda filme diferite, în funcţie de noi înşine şi de absurdul din colţul personal pe care l-am regăsit la diferiţi regizori, vom scrie în limba română, cu diacritice, cu reguli gramaticale şi semne de punctuaţie - elementar bun-simţ! Vom încerca să nu ne repetăm, dar nu garantăm lucrul acesta şi pentru obsesiile noastre cinefile. Suntem o oglindă imperfectă şi un ciob din noi vrea să oglindească ceva în lumea din afară - nu mereu, nu ritmic, decantat şi atunci când într-adevăr avem ceva de spus.
În plus? Ne prind bine reacţiile. Criticile sau aprecierile. Sunt semn că nu vorbim la ochi cuminţi. Sugestiile de filme sunt de interes pentru noi, precum şi trimiterile la articole serioase de receptare cinefilă.
De ce? Să vezi filme nu e suficient ca să te consideri un cinefil. E nevoie şi de pauza punerii cap la cap a mesajului filmului. Nu suntem cei care au inventat hermeneutica de film şi e cam pretenţios să credem că facem vreo descoperire: (ne) exprimăm ca să (ne) înţelegem/ (ne) cunoaştem!
Daniela şi Ştefan.
